vineri, 4 mai 2012

Olarul...

            A fost o zi in care a hotarat sa ma creeze din tarana,sa fiu asa cum El dorea sa fiu.
  Sa fiu si eu un crin intre toti crinii si sa ma bucur de o viata pe pamant.Si Olarul frumos ma modela sa fiu un vas de cinste si-n casa Lui ma aseză.Atunci priveam de pe fereastra ce ma despartea de lume si doream cu tot ce era in mine sa merg si eu pe-acelasi drum , dar nu aveam voie acel drum nu era pentru copiii de Imparati,ci pentru copiii  obisnuiti,si atunci in mine a izbucnit dorinta am vrut sa plec sa fiu ca toti ceilalti. Ce mi-am dorit am capatat insa aceasta fericire nu a tinut prea mult deoarece averea mi s-a terminat si-atunci asa zisii mei prietenii m-au parasit si am ajuns acolo unde nu voiam in groapa deznadejdii si-atunci plangand mi-am amintit de Tata , Cel care m-a intocmit Cel care m-a modelat dupa Chipul si asemanarea Sa,Cel la care gasesc mereu raspunsuri la cele mai grele intrebari ale vietii mele,Cel care ma ascultă mereu cand  Il chem, cand Il rog sa-mi arate drumul. Mi-am amintit de El si intorcandu-ma acasa de mult El ma astepta in pragul casei sa ma stranga cu drag la piept,Tatal meu ajunsese cel mai fericit si inca este ca fiica Lui cea pierduta s-a intors acasa,pretuindu-l mai mult si iubindu-l mai mult .De atunci n-am mai plecat nicicand de langa El si nici nu vreau vreodata si-acum ma bucur de acest nume pe care il port, acela de FIICA DE REGE!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu