E minunata....chiar splendida! Chiar acele frunze pe care calcam usor cu pasii nostii...trec pe langa noi spunandu-ne ca si noi suntem la fel de trecatori ca si ele....insa nu luam seama! Suntem prea grabiti sa strangem ”paie” in loc sa strangem ”comori nepieritoare”!
Prea grabiti sa alergam dupa vant...dupa comori pe care le roade molia....
Nu mai avem timp pentru toamna....nici sa o privim,nici sa o admiram...!
Prea putini sunt cei care mai pot admira aceste frumuseti inconfundabile! Si totusi....ma bucur ca ma pot numara printre ei!
