Mai stai....

          Alergam grabiti,si totul parca fuge odata cu noi, nu mai avem curajul sa  ne oprim in loc sa admiram o floare, sa radem , sa ne bucuram alaturi de cei ce ne sunt dragi.
Alergam, obosim si totusi nu contenim sa ne oprim , obosim si totusi mergem inainte.
           Mai stai, mai stai odata langa rau si priveste lipezimea apei,oare cugetul tau mai este asa? Oare mintea noastra nu cumva se gandeste mai mult la lucrurile acestea pieritoare si le neglijeaza pe cele vesnice?
Oare nu cumva suntem prea preocupati de imaginea noastra, si sufletul... anemic zace intr-un pat?
Mai stai, opreste-te din alergare si gaseste adevaratele comori, priveste prin ochii credintei si vezi sufletele oamenilor , nu ceea ce iti izbeste ochiul!
        Mai stai, mai cheama-L pe Cel care ne poate salva atat trupurile cat si sufletele, mai stai de vorba cu El, mai spune-I cat il iubesti. Deseori, El te priveste si asteapta sa-I spui un cuvant,dar tu... tu treci nepasator pe langa El si-ti vezi de drumul tau,si alergi grabit incolo si-ncoace fara niciun rost!
Rasuna un glas ce-ti spune: Mai stai omule! Opreste-te sa vezi minunile lui Dumnezeu!